[1] Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.
[2] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde.) Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
[3] De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat.
[4] Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului.
[5] Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
[6] Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău.
[7] Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.
[8] Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi.
[9] Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.
[10] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Pentru Iditum.) Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
[11] Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
[12] Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!
[13] S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
[14] Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
[15] Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
[16] În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.
[17] Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
[18] Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.
[19] Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.
[20] O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu
[21] Şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.
[22] (Un psalm al lui David, când a fost în pustiul Iudeii.) Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă.
[23] Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,
[24] În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.
[25] Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda.
[26] Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele.
[27] Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
[28] De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu
[29] Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
[30] Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului;
[31] Da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi.
[32] Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
[33] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.) Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu.
[34] Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege,
[35] Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat.
[36] Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.
[37] " Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: ""Cine ne va vedea pe noi?""
[38] " Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau, ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui.
[39] Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
[40] Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot omul.