[1] Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulţit.
[2] Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei, ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei.
[3] Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob;
[4] Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
[5] Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui.
[6] Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.
[7] Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac.
[8] Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre;
[9] Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.
[10] Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare şi întru neamuri ne-ai risipit;
[11] Vândut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit când l-ai vândut.
[12] Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;
[13] Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.
[14] Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea obrazului meu m-a acoperit,
[15] De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului.
[16] Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legământul Tău
[17] Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea Ta,
[18] Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii.
[19] De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,
[20] Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii.
[21] Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere.
[22] Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne lepăda până în sfârşit.
[23] Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru?
[24] Că s-a plecat în ţărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru.
[25] Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.
[26] (Un psalm al lui David, pentru cei ce se vor schimba. Fiilor lui Core, spre înţelegere, cântare pentru cel iubit.) Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.
[27] Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
[28] Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
[29] Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte, pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.
[30] Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
[31] Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.