[1] Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
[2] Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
[3] Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
[4] Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
[5] Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
[6] Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
[7] Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
[8] Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
[9] Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
[10] " Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: ""Când mă vei mângâia?""
[11] " Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
[12] Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
[13] Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
[14] Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
[15] Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
[16] După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.
[17] În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
[18] În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.
[19] După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie.