[1] Iov a luat cuvîntul şi a zis:
[2] ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
[3] Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.
[4] A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
[5] El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.
[6] Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.
[7] Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.
[8] Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.
[9] El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
[10] El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
[11] Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.
[12] Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice:,,Ce faci?``
[13] Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.
[14] Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?
[15] Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.
[16] Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;
[17] El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
[18] care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
[19] Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
[20] Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
[21] Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
[22] Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
[23] Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
[24] Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
[25] Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
[26] trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.
[27] Dacă zic:,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`
[28] sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
[29] Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?
[30] Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,
[31] Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!
[32] Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
[33] Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.
[34] Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.
[35] Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.