[1] Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
[2] ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?
[3] Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
[4] Tu zici:,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -
[5] A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,
[6] şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.
[7] Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?
[8] Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
[9] Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.
[10] Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?
[11] Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.
[12] Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!
[13] Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.
[14] Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
[15] Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;
[16] îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.
[17] Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.
[18] Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
[19] Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
[20] Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``