[1] Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
[2] ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.
[3] Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?
[4] Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?
[5] Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?
[6] Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.
[7] Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.
[8] Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
[9] Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.
[10] Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.
[11] Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?
[12] Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!
[13] Şi tu zici:,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?
[14] Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`
[15] Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi,
[16] cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?
[17] Ei ziceau lui Dumnezeu:,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?`
[18] Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -
[19] Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei
[20] şi va zice:,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`
[21] Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.
[22] Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
[23] Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
[24] Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!
[25] Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.
[26] Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
[27] Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
[28] Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
[29] Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
[30] El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``