[1] Iov a luat cuvîntul şi a zis:
[2] ,,Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile.
[3] Oh! dacă aş şti unde să -L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie,
[4] mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi.
[5] Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.
[6] Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m'ar asculta negreşit.
[7] Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
[8] Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu -L găsesc:
[9] dacă are treabă la miazănoapte, nu -L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu -L pot descoperi.
[10] Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m'ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.
[11] Piciorul meu s'a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m'am abătut dela ea.
[12] N'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
[13] Dar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce -I doreşte sufletul, aceea face.
[14] El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele.
[15] De aceea tremur înaintea Lui, şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El.
[16] Dumnezeu mi -a tăiat inima, Cel Atotputernic m'a umplut de groază.
[17] Căci nu întunerecul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sînt înfăşurat.