[1] Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
[2] Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
[3] Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
[4] Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
[5] Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
[6] I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
[7] El rîde de zarva cetăţilor,
[8] Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
[9] Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
[10] Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
[11] Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
[12] Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
[13] Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
[14] Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
[15] Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
[16] Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
[17] Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
[18] Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
[19] Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
[20] Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
[21] Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
[22] îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
[23] Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
[24] fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
[25] La sunetul trîmbiţei parcă zice:,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
[26] Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
[27] Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
[28] El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
[29] De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
[30] Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.