[1] M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
[2] Eu zic lui Dumnezeu:,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
[3] Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
[4] Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?
[5] Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
[6] ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,
[7] cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?
[8] Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!
[9] Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?
[10] Nu m'ai muls ca laptele?
[11] M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;
[12] mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
[13] Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:
[14] că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
[15] Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
[16] Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,
[17] Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
[18] Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
[19] Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!
[20] Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,
[21] înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
[22] în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``