[1] Iov a luat cuvîntul şi a zis:
[2] ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
[3] Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
[4] Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
[5] v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
[6] Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
[7] Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
[8] M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.
[9] Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
[10] Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.
[11] Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.
[12] Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.
[13] Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,
[14] mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
[15] Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
[16] Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
[17] Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
[18] Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!
[19] Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
[20] Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
[21] să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
[22] Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.