[1] Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?
[2] Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?
[3] Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
[4] Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
[5] Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
[6] Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
[7] Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
[8] Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.
[9] Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!
[10] Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?
[11] Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.
[12] Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
[13] Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
[14] Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
[15] Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;
[16] se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.
[17] Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
[18] Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.
[19] Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
[20] Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.
[21] Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.
[22] Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
[23] Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
[24] Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
[25] Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
[26] Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
[27] Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
[28] Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
[29] Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.
[30] Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
[31] Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.
[32] În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
[33] Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
[34] Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``