[1] Iov a luat cuvîntul şi a zis:
[2] ,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.
[3] Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
[4] Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?
[5] Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.
[6] Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
[7] Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?
[8] Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.
[9] În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.
[10] Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
[11] Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.
[12] Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.
[13] Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.
[14] Şi totuş ziceau lui Dumnezeu:,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
[15] Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?
[16] Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -
[17] dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,
[18] să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?
[19] Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
[20] el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.
[21] Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?
[22] Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?
[23] Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
[24] cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.
[25] Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
[26] şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.
[27] Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
[28] Voi ziceţi:,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`
[29] Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
[30] Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.
[31] Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
[32] Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.
[33] Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
[34] Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``