[1] La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.
[2] Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
[3] Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.
[4] Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
[5] Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.
[6] El zice zăpezii:,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
[7] Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
[8] Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.
[9] Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.
[10] Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.
[11] Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;
[12] mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.
[13] Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.
[14] Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
[15] Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
[16] Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?
[17] Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?
[18] Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
[19] Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.
[20] Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
[21] Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;
[22] dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
[23] Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.
[24] De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``