[1] Iov a luat cuvîntul şi a zis:
[2] ,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
[3] ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
[4] Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
[5] Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?
[6] Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
[7] Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
[8] O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
[9] De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
[10] Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.
[11] La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
[12] Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
[13] Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?
[14] Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.
[15] Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.
[16] Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
[17] vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
[18] Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
[19] Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.
[20] Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
[21] Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
[22] V'am zis eu oare:,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
[23] scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`
[24] Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
[25] O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
[26] Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?
[27] Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
[28] Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
[29] Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!
[30] Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?