[1] Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:
[2] ,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,
[3] cînd zici:,La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?`
[4] Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.
[5] Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?
[6] Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui?
[7] Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta?
[8] Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.
[9] Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora;
[10] dar niciunul nu zice:,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,
[11] care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului, şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?`
[12] Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi.
[13] Degeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.
[14] Măcarcă zici că nu -L vezi, totuş pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă -L!
[15] Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
[16] Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.``