[1] Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
[2] ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?
[3] Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
[4] Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.
[5] Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?
[6] Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,
[7] atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
[8] Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?
[9] Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;
[10] cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;
[11] cînd am zis:,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`
[12] De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,
[13] ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?
[14] Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
[15] Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
[16] Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?
[17] Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
[18] Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
[19] Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?
[20] Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
[21] Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
[22] Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
[23] pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?
[24] Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?
[25] Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
[26] pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;
[27] pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
[28] Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
[29] Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,
[30] ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?
[31] Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?
[32] Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?
[33] Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?
[34] Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?
[35] Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele:,Iată-ne?`
[36] Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
[37] Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,
[38] pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?
[39] Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
[40] cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?
[41] Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?