[1] Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:
[2] ,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!
[3] Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.`
[4] Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.
[5] Iov a zis:,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;
[6] am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.`
[7] Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,
[8] care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?
[9] Căci el a zis:,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`
[10] Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
[11] El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
[12] Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
[13] Cine L -a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I -a dat lumea în grija Lui?
[14] Dacă nu s'ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
[15] tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s'ar întoarce în ţărînă.
[16] Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!
[17] Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
[18] care strigă către împăraţi:,Netrebnicilor!` Şi către domnitori:,Nelegiuiţilor!`
[19] Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?
[20] Într'o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mînii vreunui om.
[21] Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.
[22] Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
[23] Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
[24] El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.
[25] Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi.
[26] Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.
[27] Abătîndu-se dela El, şi părăsindtoate căile Lui,
[28] ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.
[29] Dacă dă El pace, cine poate s'o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să -L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
[30] pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.
[31] Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu:,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;
[32] arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?`
[33] Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!
[34] Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m'ascultă va gîndi ca mine:
[35] ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.
[36] Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!
[37] Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.``