[1] Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
[2] Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?
[3] Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
[4] N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?
[5] Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:
[6] să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!
[7] De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,
[8] atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!
[9] Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,
[10] atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!
[11] Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
[12] un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
[13] De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,
[14] ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?
[15] Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?
[16] Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,
[17] dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
[18] eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;
[19] dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,
[20] fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;
[21] dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;
[22] atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!
[23] Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
[24] Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului:,Tu eşti nădejdea mea`;
[25] dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;
[26] dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,
[27] şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:
[28] şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
[29] Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,
[30] eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;
[31] dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`
[32] Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
[33] dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,
[34] pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...
[35] Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?
[36] Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;
[37] să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
[38] Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;
[39] dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:
[40] atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.