[1] Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
[2] ,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.
[3] Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.
[4] Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,
[5] biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
[6] Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,
[7] va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice:,Unde este?`
[8] Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
[9] Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.
[10] Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
[11] Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.
[12] Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,
[13] îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:
[14] dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
[15] Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.
[16] Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.
[17] Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,
[18] va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,
[19] căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.
[20] Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.
[21] Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.
[22] În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
[23] Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.
[24] Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.
[25] Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.
[26] Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,
[27] Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.
[28] Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.
[29] Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``