[1] Iov a luat cuvîntul şi a zis:
[2] ,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
[3] Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
[4] Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
[5] Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;
[6] înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.
[7] El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.
[8] Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.
[9] Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.
[10] A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.
[11] Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.
[12] Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.
[13] Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.
[14] Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``