[1] Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:
[2] ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?
[3] Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?
[4] Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
[5] Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
[6] Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
[7] Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
[8] Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
[9] Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?
[10] Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.
[11] Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...
[12] Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
[13] Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
[14] ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
[15] Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,
[16] cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!
[17] Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
[18] ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,
[19] cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.
[20] ,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.
[21] Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
[22] El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;
[23] aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.
[24] Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
[25] Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,
[26] şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
[27] Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,
[28] şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.
[29] Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.
[30] Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
[31] Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.
[32] Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
[33] Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
[34] Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.
[35] El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```