[1] Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor.
[2] Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.
[3] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru sprijinul cel de dimineaţă.) Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele.
[4] Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine.
[5] Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel.
[6] În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei.
[7] Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.
[8] Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
[9] Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
[10] " ""Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el"".
[11] " Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
[12] Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.
[13] Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.
[14] Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.
[15] Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.
[16] Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu.
[17] Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât.
[18] Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
[19] Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.
[20] Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
[21] Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
[22] Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea.
[23] Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea.
[24] Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
[25] Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El! Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel.
[26] Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, nici n-a întors faţa Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
[27] De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
[28] Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
[29] Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.
[30] Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri.