[1] Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.
[2] Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,
[3] De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei,
[4] Să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze.
[5] Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit
[6] Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te întoarce.
[7] Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea.
[8] Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte.
[9] Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la inimă.
[10] Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi.
[11] De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit
[12] Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.
[13] Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea.
[14] Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.
[15] Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare.
[16] Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.
[17] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru ghitith.) Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri.
[18] Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător.
[19] Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:
[20] Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
[21] Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el.
[22] Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.