[1] Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri.
[2] Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier.
[3] El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
[4] Munţii îi dau hrană şi toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
[5] El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor şi al bălţii.
[6] Frunzele de lotus îi fac umbră şi sălciile bălţii îl împrejmuiesc.
[7] Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseşte; el stă liniştit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
[8] Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ?
[9] Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară?
[10] Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul?
[11] Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe?
[12] Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa?
[13] Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
[14] Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata?
[15] Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc?
[16] Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată!
[17] Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ.
[18] Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
[19] Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
[20] Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.
[21] Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui?
[22] Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori!
[23] Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic.
[24] Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
[25] Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.
[26] Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor.
[27] Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei.
[28] Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe.
[29] Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.
[30] Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza.