Skip to content
Opens in a new window

[1] Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.

[2] Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din cărările lor.

[3] Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele.

[4] Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii ceâ furioşi,

[5] De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă.

[6] Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl voi cânta.

[7] Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac.

[8] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

[9] Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.

[10] Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.

[11] În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.

[12] În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.

[13] De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui.

[14] Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii;

[15] Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii.

[16] Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite.

[17] Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.

[18] Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are.

[19] Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă

[20] Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare.

[21] Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu.

[22] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.) Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.

[23] Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.

[24] Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.

[25] Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească.

[26] Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.

[27] Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.

[28] Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.

[29] Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.

[30] Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

[31] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.) Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte.

[32] După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.

[33] Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.

[34] Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.

[35] Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.

[36] Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta.

[37] Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti.

[38] Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.

[39] Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul.

[40] Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor.

[41] Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea.

Iov — Chapters