[1] Cine a săpat albie puhoaielor cerului şi cine a croit drum bubuitului tunetului,
[2] Ca să plouă pe un pământ nelocuit şi pe o pustietate unde nu se află fiinţă omenească
[3] Şi să adape ţinuturile sterpe şi uscate şi să scoată pajişte de iarbă din întinderea pleşuvă?
[4] Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă?
[5] Din sânul cui a ieşit gheaţa? Şi cine este cel ce naşte promoroaca din cer?
[6] Apele se încheagă şi se întăresc ca piatra şi fala mării se face sloi!
[7] Poţi tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanţurile Orionului?
[8] Poţi tu să scoţi la vreme cununa Zodiacului şi vei fi tu cârmaci Carului Mare şi stelelor lui?
[9] Cunoşti tu legile cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?
[10] Poţi tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor?
[11] Eşti tu în stare să azvârli fulgerele şi ele să plece şi să-ţi spună: Iată-ne?
[12] Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului?
[13] Cine poate să ţină cu destoinicie socoteala norilor şi să verse pe pământ burdufurile cerului,
[14] Ca să se adune pulberea şi să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
[15] Tu eşti cel ce aduci pradă leoaicei şi potoleşti foamea puilor de leu,
[16] Când s-au ascuns în vizuini sau stau şi pândesc ascunşi în hăţişuri?
[17] Cine are grijă de mâncarea corbului, când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, şi zboară încoace şi încolo după hrană?
[18] Ştii tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?
[19] Numeri tu lunile sarcinii lor şi ştii tu când le vine ceasul să nască?
[20] Ele îngenunchiază, fată puii şi scapă de durerile lor,
[21] Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc şi nu se mai întorc spre mamele lor.
[22] Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle?
[23] I-am dat pustiul ca să-l locuiască şi pământul sărat i l-am hărăzit ocol;
[24] El îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;
[25] El străbate munţii, locul său de păşune, şi umblă după orişice verdeaţă.
[26] Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă şi să petreacă noaptea lingă ieslele tale?
[27] Poţi tu să-l legi cu funia de gât şi să tragă grapa după tine, peste arătură?
[28] Poţi să te încrezi în el, fiindcă este atât de tare, şi să-i laşi în grijă munca ta?
[29] Te bizui tu pe el, că mai vine înapoi să-ţi aducă roadele la aria ta?