[1] Un foc care mistuie până la iad şi care nimiceşte toată strânsura mea;
[2] Dacă aş fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, în socotelile lor cu mine,
[3] Ce mă voi face eu; când Dumnezeu se va ridica şi ce răspuns ti voi da, când va lua procesul în cercetare?
[4] Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut şi pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcătuit în pântece?
[5] Datu-m-am, oare, în lături, când săracul dorea ceva şi lăsat-am să se stingă de plânsete ochii văduvelor?
[6] Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine şi orfanului nu-i dădeam din ea?
[7] Dimpotrivă, din tinereţile mele, am crescut pe orfan ca un tată şi de la naştere, am călăuzit pe văduvă.
[8] Dacă vedeam un nenorocit fără haină şi vreun sărac care n-avea cămaşă pe el,
[9] Nu mă binecuvântau coapsele lui şi nu-l încălzea lâna mieilor mei?
[10] Dacă am repezit mâna mea împotriva vreunui orfan, fiindcă vedeam că am sprijinitori la masa judecăţii,
[11] Atunci să cadă umărul meu din încheietură şi braţul meu să se dezlege de osul celălalt!
[12] Dar eu mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi înaintea măreţiei Lui nu puteam să stau.
[13] Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului lămurit: Tu eşti nădejdea mea?
[14] Ori eram fericit peste măsură, că aveam atâta avere şi că mâna mea agonisise mult?
[15] Ori când vedeam soarele în strălucirea lui şi luna înaintând cu măreţie,
[16] A fost inima mea amăgită în taină şi am dus eu mâna la gură, ca s-o sărut?
[17] Şi aceasta ar fi fost o mare fărădelege, fiindcă aş fi tăgăduit pe Dumnezeul cel Preaînalt.
[18] M-am bucurat eu de nenorocirea duşmanului meu şi am tresăltat când vreo răutate dăduse peste el?
[19] Eu n-am îngăduit limbii mele să greşească şi să ceară moartea duşmanului, blestemându-l.
[20] " Oamenii care ţineau de casa mea ziceau: ""Unde s-ar găsi vreunul care să nu se fi săturat la masa lui?""