[1] De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.
[2] Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.
[3] Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
[4] Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei.
[5] Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele.
[6] Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.
[7] Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă
[8] De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins;
[9] Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie.
[10] Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ.
[11] Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri.
[12] Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i! Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
[13] Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor.
[14] Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.
[15] (Mai-marelui cântăreţilor; un psalm al lui David, sluga Domnului, care a grăit Domnului cuvintele cântării acesteia, în ziua în care l-a izbăvit pe el Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul. Şi a zis:) Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea.
[16] Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul, apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu.
[17] Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.
[18] Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat.
[19] Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii.
[20] Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.
[21] Şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.
[22] Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El.
[23] Şi a plecat cerurile şi S-a pogorât şi negură era sub picioarele Lui.
[24] Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului.
[25] Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
[26] De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc.
[27] Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său.
[28] Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.
[29] Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, de certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
[30] Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
[31] Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.
[32] Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea
[33] Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.