[1] El ridică fulgerul, cu amândouă mâinile şi-l trimite să lovească la ţintă.
[2] El dă din vreme de veste ciobanului şi oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.
[3] Şi din pricina aceasta inima mea se zbuciumă şi se zbate din locul ei.
[4] Ascultaţi bubuitul glasului Său Şi tunetul care iese din gura Sa.
[5] Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său şi fulgerul Său ajunge până la marginile pământului.
[6] În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună.
[7] Dumnezeu cu tunetul Său săvârşeşte minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem să le pricepem.
[8] " El porunceşte zăpezii: ""Cazi pe pământ "", şi ploilor îmbelşugate: ""Stăruiţi cu putere!""
[9] " Pe fiecare om El pune a Sa pecetie, pentru ca toţi oamenii să recunoască puterea Lui.
[10] Fiarele sălbatice se dau înapoi în culcuşurile lor şi rămân ascunse în vizuinile lor.
[11] Vijelia vine de la miazăzi şi frigul vine de la miazănoapte.
[12] La suflarea lui Dumnezeu se încheagă ghiaţa şi întinderea apelor se face sloi.
[13] El umple norii cu apă şi din întunecimea furtunii sloboade fulgerele.
[14] Iar norii, învârtindu-se în cercuri, aleargă după planurile Sale, astfel că îndeplinesc tot ce le porunceşte, în lungul şi în latul lumii Sale pământeşti.
[15] Şi Domnul îi trimite: aici ca o bătaie pentru pământ, dincolo ca o milostivire a voinţei Sale.
[16] Iov, ia aminte la aceste lucruri, stai locului şi te uită la minunile lui Dumnezeu!
[17] Înţelegi tu cum cârmuieşte Dumnezeu norii Săi şi în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe pământ?
[18] Înţelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui ştiinţă este desăvârşită?
[19] Tu, care te aprinzi în veşmintele tale, când pământul se odihneşte sub vântul arzător din miazăzi,
[20] Poţi să întinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglindă turnată din metal?
[21] Spune-mi şi mie ce vom putea să grăim cu El? Ce vorbă vom începe noi cu El, astfel întunecaţi la minte precum suntem?