[1] Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza şi toată carnea de pe mine tremură.
[2] Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în putere?
[3] Urmaşii lor se ridică voinici în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.
[4] Casele lor stau nevătămate, fără teamă şi varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor.
[5] Taurii sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor fată şi nu leapădă.
[6] Copiii lor zburdă ca oile şi odraslele lor dănţuiesc împrejur.
[7] Ei cântă din tobă şi din harfă şi se desfată la sunetele flautului.
[8] Îşi isprăvesc zilele în fericire şi coboară cu pace în împărăţia morţii.
[9] " Şi tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: ""În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaştem căile Tale!
[10] "" Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui şi ce folos vom avea să-I înălţăm rugăciuni?""
[11] " N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
[12] De câte ori se stinge candela nelegiuiţilor şi nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimiceşte cu mânia Sa pe cei răufăcători,
[13] Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului şi ca pleava pe care o răsuceşte vârtejul?
[14] Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însuşi, ca să se înveţe.
[15] Să-şi vadă cu ochii nenorocirea şi să se adape din mânia Celui Atotputernic!
[16] Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat?
[17] Dar nu cumva Îi vom da noi învăţătură lui Dumnezeu, Lui care stă şi judecă pe cei de sus?
[18] Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire şi de pace,
[19] Când găleţile îi sunt pline de lapte şi oasele pe care le suge, pline cu măduvă.
[20] Altul moare, cu sufletul copleşit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.
[21] Şi unul şi altul se culcă în ţărână şi viermii îi cotropesc.
[22] Ştiu prea bine gândurile voastre şi socotinţele pe care vi le făuriţi în privinţa mea.