[1] " Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă"".
[2] "" Iar după ce Domnul a rostit aceste cuvinte către Iov, a grăit către Elifaz din Teman: ""Mânia Mea arde împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit de Mine aşa de drept, precum a vorbit robul Meu Iov.
[3] "" Acum deci luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi-le, pentru voi, ardere de tot; iar robul Meu Iov să se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-aţi vorbit despre Mine aşa de drept cum a vorbit robul Meu Iov"".
[4] " Astfel Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamat, s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul, şi Domnul a primit rugăciunea lui Iov.
[5] Şi Domnul l-a pus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, şi i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte.
[6] Şi toţi fraţii şi toate surorile şi toţi prietenii lui de altă dată au venit să-l cerceteze, au mâncat pâine în casa lui, l-au compătimit, l-au mângâiat de toate nenorocirile pe care le slobozise Domnul asupra lui şi fiecare i-a dat câte un chesita şi câte un inel de aur.
[7] Şi Dumnezeu a binecuvântat sfârşitul vieţii lui Iov mai bogat decât începutul ei, şi el a strâns paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de asine.
[8] Şi a avut şapte fii şi trei fiice.
[9] Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua, Cheţia şi celei de a treia, Cheren-Hapuc.
[10] Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a făcut părtaşe la moştenire, lângă fraţii lor.
[11] Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam.
[12] Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile.
[13] (Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei.) Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
[14] Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
[15] Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori:
[16] Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
[17] De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
[18] Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.
[19] (Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei.) Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni?
[20] S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând:
[21] " ""Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor"".
[22] " Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei!
[23] Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;
[24] Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
[25] " Domnul a zis către Mine: ""Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!