[1] Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
[2] Buna înţelegere rodeşte har; calea celor vicleni este spre pieirea lor.
[3] Orice om înţelept lucrează cu chibzuinţă, numai cel nebun îşi desfăşoară nebunia.
[4] Un sol ticălos cade în nenorocire, iar unul credincios aduce alinare.
[5] De sărăcie şi de ruşine are parte cel ce nesocoteşte certarea, iar cel ce primeşte mustrarea va fi cinstit.
[6] Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni.
[7] Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău.
[8] Nenorocirea urmăreşte pe cei păcătoşi, iar fericirea răsplăteşte pe cei drepţi.
[9] Omul bun lasă moştenirea sa nepoţilor săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepţi.
[10] Arătura în ţelină, făcută de cei săraci, dă hrană din belşug, insă averea se pierde din pricina nedreptăţii.
[11] Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.
[12] Dreptul mănâncă şi îşi îndestulează sufletul său, iar pântecele celor fără de lege duce lipsă.
[13] Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.
[14] Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl dispreţuieşte.
[15] În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc.
[16] Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
[17] Martorul care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
[18] Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel priceput ştiinţa este uşoară.