[1] Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima.
[2] Nebunul nu ia în seamă învăţătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înţelept.
[3] În casa celui drept sunt comori fără de număr; în câştigul celui fără de lege este tulburare.
[4] Buzele celor înţelepţi răspândesc ştiinţa, dar inima celor nebuni nu.
[5] Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui.
[6] Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate.
[7] O certare aspră capătă ,el ce părăseşte cărarea; cel ce urgiseşte mustrarea va muri.
[8] Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.
[9] Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi.
[10] O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj.
[11] Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia.
[12] Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulţumită este un ospăţ necurmat.
[13] Mai bine puţin întru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare (multă).
[14] Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură.
[15] Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea.
[16] Calea celui leneş e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.
[17] Fiul înţelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui.
[18] Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înţelept merge pe calea dreaptă.
[19] Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori.
[20] Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui şi cât e de bună vorba spusă la locul ei!
[21] Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
[22] Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi întăreşte hotarul văduvei.
[23] Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui).
[24] Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi.
[25] Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi.
[26] Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
[27] O privire binevoitoare înveseleşte inima şi o veste bună întăreşte oasele.
[28] Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi.
[29] Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune.
[30] Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.
[31] În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.