[1] Graiurile celor nelegiuiţi sunt curse de moarte, iar gura celor drepţi îi scapă pe ei din primejdie.
[2] Cei fără de lege numai cât se întorc şi nu mai sunt, dar casa drepţilor dăinuieşte de-a pururi.
[3] Omul aste preţuit după priceperea lui, iar cel nepriceput este urgisit.
[4] Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine.
[5] Cel drept are milă de vite, iar inima celui rău este fără îndurare.
[6] Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce umblă după deşertăciuni este om lipsit de minte.
[7] Nelegiuitul pofteşte prada celor răi, dar rădăcina celor drepţi dă rodul său.
[8] Prin păcatul buzelor se prinde în laţ păcătosul, iar dreptul (prin dreptatea lui) scapă din strâmtorare.
[9] Din rodul gurii sale se satur; de cele bune omul, şi fiecăruia i se răsplăteşte după faptele lui.
[10] Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă de sfat.
[11] Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul prevăzător îşi ascunde ocara.
[12] Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea.
[13] Cei nechibzuiţi la vorbă sunt ca împunsăturile de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce tămăduire.
[14] Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă.
[15] Înşelăciunea este în inima celor ce gândesc rău, iar bucuria pentru cei ce dau sfaturi de pace.
[16] Nici o nenorocire nu se întâmplă celui drept, pe când cei nelegiuiţi sunt covârşiţi de rele.
[17] Buzele cele grăitoare de minciună sunt urâciune înaintea Domnului, iar cei ce făptuiesc după adevăr sunt plăcerea Lui.
[18] Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia.
[19] Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea lăsătoare va fi birnică.
[20] Supărarea se abate asupra omului, dar numai un cuvânt bun îl bucură.
[21] Dreptul cercetează cu de-amănuntul pe prietenul său; calea celor nelegiuiţi duce la rătăcire.
[22] Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.
[23] Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează; nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte.
[24] Fiul înţelept ascultă de învăţătura tatălui său, iar cel batjocoritor nici de mustrare.
[25] Din rodul gurii sale omul mănâncă binele; pofta celor vicleni este silnicia.
[26] Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.
[27] Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat.
[28] Dreptul urăşte cuvintele mincinoase; ticălosul aduce numai ruşine şi ocară.
[29] Dreptatea păzeşte calea omului fără prihană, iar fărădelegea e pricina ruinii celui păcătos.
[30] Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi.
[31] Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui; cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare.
[32] Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge.
[33] Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi.
[34] Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce-o adună pe încetul o înmulţeşte.
[35] Aşteptarea prea îndelungată îmbolnăveşte inima, iar dorinţa împlinită este pom al vieţii.
[36] Cel ce nu ia în seamă cuvântul (lui Dumnezeu) este dat pierzării, iar cel ce se teme de porunca Lui este răsplătit.