[1] Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ţi pune iscusinţa ta în aceasta.
[2] Oare vrei să te uiţi cu ochii cum ea se risipeşte? Căci bogăţia face aripi ca un vultur care se înalţă către cer.
[3] Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi şi nu pofti bucatele lui,
[4] " Căci el îţi numără bucăţile din gură. ""Mănâncă şi bea!"", îţi va spune, dar inima lui nu e pentru tine.
[5] " Bucata pe care ai mâncat-o o vei da afară din tine, iar tu ţi-ai risipit (zadarnic) vorbele tale alese.
[6] Nu grăi la urechea celui nebun, căci el nu va băga de seamă iscusinţa graiurilor tale.
[7] Nu muta hotarul văduvei şi nu încălca ogorul celor orfani,
[8] Căci Ocrotitorul lor e tare şi El va apăra pricina lor împotriva ta.
[9] Sileşte la învăţătură inima ta şi urechea ta la cuvinte iscusite.
[10] Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare.
[11] Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii.
[12] Fiul meu, dacă inima ta e plină de înţelepciune şi inima mea se va bucura.
[13] Rărunchii mei vor tresări de bucurie, când buzele tale vor grăi ceea ce este drept.
[14] Să nu râvnească inima ta la cei păcătoşi, ci totdeauna să rămână la frica de Domnul,
[15] Căci dacă o vei păzi pe ea, mai ai şi tu un viitor şi nădejdea ta nu se va pierde.
[16] Ascultă fiul meu, şi te înţelepţeşte şi îndreaptă inima ta pe calea cea dreaptă.
[17] Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor,
[18] Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe.
[19] Ascultă pe tatăl tău care te-a născut şi nu dispreţui pe mama ta când ea a ajuns bătrână.
[20] Adună adevăr şi nu-l vinde, înţelepciune şi învăţătură şi bună chibzuială.
[21] Tatăl celui drept tresaltă de bucurie şi cel ce a dat naştere unui înţelept se bucură de el.
[22] Să se bucure tatăl şi mama ta şi să salte de veselie cea care te-a născut!
[23] Dă-mi, fiule, mie inima ta, şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile mele,
[24] Căci femeia desfrânată este o groapă adâncă şi cea străină un puţ strâmt.
[25] Pentru aceasta ea stă ca un hoţ la pândă şi sporeşte printre oameni numărul celor înşelaţi de ea.
[26] Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristaţi?
[27] Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu mirodenii.
[28] Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât,
[29] Căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin.