[1] Precum e apa rece pentru un suflet însetat, aşa e vestea bună dintr-o ţară depărtată.
[2] Ca un izvor tulbure şi stricat, aşa este dreptul care şovăie în faţa celui nelegiuit.
[3] Precum celui care mănâncă multă miere nu-i merge bine, tot aşa şi celui care se lasă copleşit de cuvinte de laudă.
[4] Asemenea unei cetăţi cu o spărtură şi fără zid, aşa este omul căruia îi lipseşte stăpânirea de sine.
[5] Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea.
[6] Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte.
[7] Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni.
[8] Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el.
[9] Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept în ochii lui.
[10] Cel ce încredinţează solia în mâna celui nebun îşi taie picioarele şi bea nedreptate.
[11] Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte.
[12] Ca şi când pui o piatră în praştie, aşa este cel ce dă cinste unui nebun.
[13] Precum un ghimpe intră în mâna unui beţiv, tot aşa sunt cuvintele înţelepte în gura celor păcătoşi.
[14] Ca un arcaş care răneşte pe toţi, aşa este cel ce se pune chezaş pentru cel nebun şi pentru cei ce trec pe cale.
[15] Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.
[16] Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.
[17] " Leneşul zice: ""Pe drum trece un leu, un leu pe uliţe!""
[18] " Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa şi leneşul în patul lui.
[19] Leneşul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură.
[20] Leneşul se crede înţelept în ochii lui, mai mult decât şapte sfetnici înţelepţi.
[21] Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat.
[22] Ca unul care aruncă săgeţi arzătoare, lănci, săgeţi şi moarte,
[23] " Aşa e omul care înşală pe prietenul său şi zice: ""Da, am glumit!""
[24] " Când nu mai sunt lemne se stinge focul şi dacă nu mai este nici un defăimător se potoleşte cearta.
[25] Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta.
[26] Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele se duc în adâncul măruntaielor.
[27] Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, aşa sunt buzele mieroase şi o inimă rea.
[28] Cu buzele sale se preface cel ce urăşte, iar înlăuntrul lui nutreşte înşelăciune;
[29] Când îşi schimbă glasul, să nu-l crezi, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.