[1] Ceea ce este a mai fost şi ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri; şi Dumnezeu cheamă iarăşi aceea ce a lăsat să treacă.
[2] Dar am mai văzut sub soare că în locul dreptăţii este fărădelegea şi în locul celui cucernic, cel nelegiuit.
[3] " Şi am gândit în inima mea: ""Dumnezeu va judeca pe cel drept ca şi pe cel nelegiuit"", căci este vreme pentru orice punere la cale şi pentru orice faptă.
[4] "" şi am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: ""Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-şi dea seama că nu sânt decât dobitoace"".
[5] " Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viaţă, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune!
[6] Amândoi merg în acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc.
[7] Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?
[8] Şi mi-am dat seama că nimic nu este mai de preţ pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?
[9] Şi iarăşi am luat aminte la toate silniciile care se săvârşesc sub soare. Şi iată lacrimile celor apăsaţi şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se găsea!
[10] Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât pe cei vii care sânt acum în viaţă.
[11] Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare.
[12] Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia faţă de altul. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt!
[13] Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând:
[14] " ""Mai de preţ este un pumn plin de odihnă decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt"".
[15] " Şi iarăşi am văzut o nepotrivire sub soare:
[16] " Este câte un om care este stingher şi care nu are nici copil, nici frate şi totuşi lucrul nu-l mai sfârşeşte şi ochii lui nu se mai satură de bogăţie. Dar vine o vreme când zice: ""Pentru cine m-am trudit şi am lipsit sufletul meu de traiul cel bun?"" Şi aceasta este deşertăciune şi rea îndeletnicire.
[17] " Mai fericiţi sânt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor;
[18] Căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice!
[19] Asemenea când doi se culcă se încălzesc, iar unul cum s-ar putea încălzi?
[20] Şi dacă unul este luat fără de veste, cel de-al doilea sare pentru el; căci sfoara pusă în trei nu se rupe degrabă.
[21] Mai de preţ este un copil sărman şi înţelept decât un rege bătrân şi nebun, care nu mai este în stare să asculte de sfaturi;
[22] Căci el poate să iasă din închisoare ca să domnească, deşi s-a născut sărac în ţara celuilalt.
[23] Văzut-am pe toţi cei vii care merg sub soare îmbulzindu-se lângă tânărul care va sta în locul regelui ca moştenitor.
[24] Şi nu se mai sfârşea poporul în fruntea căruia era; totuşi urmaşii lui nu se vor bucura de el. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt.
[25] Ia seama la picioarele tale când te duci în templul Domnului. Dacă te apropii să asculţi este mai bine, decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu ştiu decât să facă rău.
[26] Nu te grăbi să deschizi gura ta şi inima ta să nu se pripească să scoată o vorbă înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este în ceruri, iar tu pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale puţine.
[27] Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe.
[28] Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au nici o trecere; tu însă împlineşte ce ai făgăduit.
[29] Mai bine să nu făgăduieşti decât să nu împlineşti ce ai făgăduit.
[30] " Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău şi înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: ""A fost o rătăcire!"" Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău şi să nimicească lucrul mâinilor tale?
[31] " Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu!
[32] Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi.
[33] Totuşi este un folos pentru ţară şi anume: un rege care să poarte grijă muncii pământului.