[1] Cel care închide din ochi urzeşte viclenii; cine îşi muşcă buzele a şi săvârşit răul.
[2] Bătrâneţea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioşiei.
[3] Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul este mai greţuit decât cuceritorul unei cetăţi.
[4] Se aruncă sorţii în pulpana hainei, dar hotărârea toată vine de la Domnul.
[5] Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.
[6] Un slujitor înţelept e mai presus decât un fiu aducător de ruşine; acela va împărţi moştenirea eu fraţii.
[7] în topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul.
[8] Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea.
[9] Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
[10] Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor.
[11] Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase.
[12] Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin.
[13] Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
[14] Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
[15] Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui.
[16] Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.
[17] Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui.
[18] Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte!
[19] Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului.
[20] Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.
[21] Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate.
[22] Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaş pentru aproapele lui.
[23] Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina.
[24] Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea şi cel ce are o limbă şireată dă peste necaz.
[25] Cel ce dă naştere unui nebun va avea o mare supărare şi părintele nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte.