[1] Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Său:
[2] Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
[3] Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,
[4] Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.
[5] Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale.
[6] Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău.
[7] Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine.
[8] Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.
[9] Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine.
[10] Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei.
[11] Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ.
[12] Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veşmintele lui să nu ardă?
[13] Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile?
[14] Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit.
[15] Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea;
[16] Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui.
[17] Cel ce se desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi făcând astfel;
[18] El nu dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge.
[19] Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării;
[20] El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte.
[21] Fiul meu; păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine.
[22] Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi.