[1] Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.
[2] Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti.
[3] Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu ţelul său, la fel şi pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.
[4] Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.
[5] Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele.
[6] Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îi sileşte la pace.
[7] Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate.
[8] Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui.
[9] Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului; la darea hotărârii să nu se înşele gura lui!
[10] Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
[11] Urâciune sunt regii care făptuiesc fărădelegea, fiindcă numai întru dreptate se întăreşte tronul.
[12] Buzele grăitoare de dreptate sunt plăcute regilor şi iubesc pe cel ce spune drept.
[13] Întărâtarea regelui este ca vestitorii morţii, dar omul înţelept o domoleşte.
[14] Seninătatea feţei regelui dă viaţă şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie de primăvară.
[15] Dobândirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea priceperii este mai de preţ decât argintul.
[16] Calea celor drepţi este ferirea de rău; numai acela care ia aminte la mersul lui îşi păzeşte sufletul său.
[17] Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii.
[18] Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decât să împarţi prada cu cei mândri.
[19] Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit.
[20] Cel ce este înţelept se cheamă priceput; dulceaţa cuvintelor de pe buzele lui înmulţeşte ştiinţa.
[21] Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia.
[22] Inima celui înţelept dă înţelepciune gurii lui şi pe buzele sale sporeşte ştiinţa.
[23] Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru oase.
[24] Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii.
[25] Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte.
[26] Omul viclean pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc arzător.
[27] Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pţ prieteni.
[28] Omul asupritor amăgeşte pe prietenul său şi îl îndreaptă pe un drum care nu este bun.