[1] Cineva poate să-şi ascundă ura lui prin prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe faţă.
[2] Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el.
[3] Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea.
[4] Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere.
[5] Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale.
[6] Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă.
[7] Întărâtarea este crudă şi mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea îndura?
[8] Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă.
[9] De bună credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăşte sunt viclene.
[10] Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce.
[11] Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este omul izgonit din casa sa.
[12] Untdelemnul şi miresmele înveselesc inima, dar tot aşa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet.
[13] Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe.
[14] Fii înţelept, fiul meu, şi bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă cleveteşte.
[15] Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste ea şi îndură necaz.
[16] Ia-i haina căci s-a pus chezaş pentru altul şi cere-i zălog din pricina celor străini.
[17] Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem.
[18] Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel;
[19] Cel care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă ar ţine în ea untdelemn.
[20] Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui om.
[21] Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste.
[22] Precum nu se aseamănă faţă cu faţă, tot aşa inima unui om cu inima altuia.
[23] Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat.
[24] În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun.
[25] Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de nebunia lui.
[26] Sârguieşte-te să-ţi cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta,
[27] Că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam.
[28] Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi finul de pe dealuri s-a strâns,
[29] Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi ţapi ea să plăteşti păşunea;
[30] Şi laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, şi merinde pentru slujnicele tale.
[31] Cel nelegiuit fuge fără ca nimeni să-l urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu fără grijă.
[32] Din pricina greşelilor unui om silnic se ivesc certuri, iar omul iscusit le stinge.
[33] Un om bogat, care asupreşte pe cei săraci, e ca ploaia care trânteşte tot la pământ, iar pâinea nu se face.
[34] Cei ce părăsesc legea ridică în slăvi pe păcătoşi, iar cei ce o păzesc se aprind împotriva lor.
[35] Oamenii răi nu pricep nimic din ceea ce e drept, iar cei ce caută pe Domnul înţeleg tot.