[1] Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat.
[2] Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui.
[3] Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.
[4] Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea.
[5] Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.
[6] Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.
[7] Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.
[8] Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.
[9] Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor.
[10] Agonisita celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat;
[11] Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte.
[12] Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.
[13] Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept.
[14] Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ.
[15] Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi.
[16] Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor.
[17] Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput.
[18] De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte.
[19] Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită.
[20] Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă.
[21] Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puţini.
[22] Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău.
[23] Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi.
[24] Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor locui pământul.
[25] Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare.
[26] Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea.
[27] Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui.
[28] Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
[29] Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni.
[30] La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea izbăveşte de moarte.
[31] Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fărădelegea lui.
[32] Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor.
[33] La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea.
[34] Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul.
[35] Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproapele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit.