[1] Mai de preţ e săracul care umblă întru neprihănirea lui, decât cel prefăcut în căile lui, chiar dacă e bogat.
[2] Cel ce păzeşte legea este un fiu înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu clevetitorii face ruşine tatălui său.
[3] Cel ce îşi sporeşte averea lui, prin dobândă şi prin camătă, adună pentru cel ce are milă de săraci.
[4] Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea legii, chiar rugăciunea lui e urâciune.
[5] Cel ce rătăceşte pe cei drepţi pe o cale rea va cădea în groapa (pe care a săpat-o); cei fără prihană vor fi fericiţi.
[6] Omul bogat este înţelept în ochii lui, dar cel sărac şi priceput îl dovedeşte cu mintea.
[7] Când drepţii biruiesc e mare sărbătoare, iar când cei fără de lege ies la iveală, oamenii se ascund.
[8] Cel ce îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel ce le mărturiseşte şi se lasă de ele va fi miluit.
[9] Fericit este omul care se teme totdeauna, iar cel ce îşi învârtoşează inima lui va cădea în nenorocire.
[10] Leu care răcneşte şi urs flămând este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.
[11] Stăpânitorul cel lipsit de venituri este mare asupritor; cel ce urăşte câştigul (nedrept) va trăi multă vreme.
[12] Un om pe care îl îngreuiază sângele unui ucis fuge până la groapă; nimeni să nu-l oprească!
[13] Cel ce umblă fără prihană va fi mântuit, iar cine apucă pe căi strâmbe va cădea într-o groapă.
[14] Cel ce lucrează pământul lui se va îndestula de pâine, iar cel ce umblă după lucruri de nimic se va sătura de sărăcie.
[15] Omul credincios va fi încărcat de binecuvântări, iar cine zoreşte să ajungă bogat nu va rămâne nepedepsit.
[16] Nu este bine să te uiţi la faţa omului, căci pentru o bucată de pâine cineva poate să greşească.
[17] Omul lacom se grăbeşte să se îmbogăţească, dar nu gândeşte că lipsa va veni peste el.
[18] Cel care ceartă pe un om va avea mai multă mulţumire decât cel care-l linguşeşte.
[19] " Cine despoaie pe tatăl său şi pe mama sa şi zice: ""Nu-i păcat!"" este tovarăş cu făcătorul de rele.
[20] " Omul lacom aţâţă cearta, iar cel ce nădăjduieşte în Domnul va fi îndestulat.
[21] Cel ce îşi pune nădejdea în inima lui este un nebun, iar cel ce se conduce după înţelepciune, acela va fi mântuit.
[22] Cine dă la cel sărac nu duce lipsă; iar cine îşi acoperă ochii lui va fi mult blestemat.
[23] Când nelegiuiţii ies la iveală, oamenii se ascund, iar când ei pier, se înmulţesc cei drepţi.
[24] Un om pedepsit îndelung şi tare la cerbice va fi intr-o clipă zdrobit şi fără vindecare.
[25] Când drepţii domnesc se bucură poporul şi, când stăpânesc cei fără de lege, suspină.
[26] Cine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea.
[27] Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează.
[28] Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui.
[29] Pe calea celui rău este întins un laţ, dar dreptul trebuie să fugă şi să salte de bucurie.
[30] Omul drept se îngrijeşte de pricina celor sărmani; celui fără de lege nu-i pasă de ei.
[31] Batjocoritorii răscoală cetatea, iar cei înţelepţi potolesc mânia.
[32] Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.
[33] Oamenii setoşi de sânge urăsc pe cel fără prihană, iar cei drepţi ocrotesc viaţa lui.
[34] Nebunul face să izbucnească pornirea lui pătimaşă, iar înţeleptul îşi înfrânează mânia.