[1] Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
[2] " Spune înţelepciunii: ""Tu eşti sora mea!"", şi numeşte priceperea prietena ta,
[3] " Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.
[4] Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii,
[5] Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere.
[6] El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei.
[7] Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii.
[8] Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă;
[9] Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă;
[10] Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.
[11] Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise:
[12] " ""Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduinţele mele;
[13] " Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit.
[14] Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de in din Egipt,
[15] Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe şi chinamon.
[16] Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste,
[17] Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,
[18] " Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină!""
[19] " Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale;
[20] El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană,
[21] Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa.
[22] Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele!
[23] Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei,
[24] Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât.
[25] Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii.
[26] Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său?
[27] Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă,
[28] Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare:
[29] " ""Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor.
[30] " Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă!
[31] Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept;
[32] Căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege.
[33] Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost;
[34] Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa.
[35] Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat,