[1] Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit şi cel ce spune lucruri neadevărate nu va scăpa.
[2] Mulţi sunt cei ce linguşesc pe un om darnic şi toţi sunt prieteni ai celui ce dă daruri.
[3] Toţi fraţii celui sărac îl urăsc; cât de mult prietenii lui se depărtează de el! El caută vorbe (mângâietoare), dar nu le află.
[4] Cel ce dobândeşte înţelepciune iubeşte sufletul său şi cel ce ţine cu tărie la pricepere află fericirea.
[5] Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune lucruri neadevărate se va prăbuşi.
[6] Nu-i stă bine celui fără de minte să trăiască în desfătări, cu atât mai puţin unui rob să conducă peste căpetenii.
[7] Înţelepciunea domoleşte mânia omului şi faima lui este iertarea greşelilor.
[8] Furia unui rege e ca răcnetul unui leu, iar bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.
[9] Un fiu neascultător este nenorocirea tatălui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge întruna.
[10] O casă şi o avere sunt moştenire de la părinţi, iar o femeie înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu.
[11] Lenea te face să cazi în toropeală; sufletului trândav îi va fi foame.
[12] Cel ce ia seama la poruncă îşi păstrează sufletul său, iar cel ce dispreţuieşte cuvântul (Domnului) va muri.
[13] Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună.
[14] Pedepseşte pe feciorul tău, cât mai este nădejde (de îndreptare), dar nu ajunge până acolo ca să-l omori.
[15] Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată, trebuie să începi din nou.
[16] Ascultă sfatul şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept toată viaţa ta.
[17] Multe puneri la cale frământă inima omului, dar numai sfatul Domnului se împlineşte.
[18] Omul se face plăcut prin mărinimia lui; mai de preţ este un sărac bun decât un om mincinos.
[19] Frica de Dumnezeu duce la viaţă şi ne îndestulăm fără să fim loviţi de nenorocire.
[20] Leneşul întinde mâna în blid şi nu are putere s-o ducă la gură.
[21] Loveşte pe cel ce batjocoreşte şi cel fără de minte va deveni înţelept; mustră pe cel înţelept şi el va pricepe ştiinţa.
[22] Cel ce se poartă rău cu tatăl său şi alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară şi de ruşine.
[23] Încetează, fiul meu, să asculţi ademenirea şi să te laşi îndepărtat de învăţăturile înţelepte.
[24] Martorul de nimic îşi bate joc de dreptate şi gura celor fără de lege înghite nelegiuirea.
[25] Pentru batjocoritori sunt gata toiege; loviturile sunt pentru spinarea celor nebuni.
[26] Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu este înţelept.
[27] Groaza pe care o insuflă regele este ca răcnetul leului; cel ce îl întărâtă păcătuieşte împotriva sa însuşi.
[28] Este o mare însuşire pentru om să se stăpânească de la ceartă şi tot nebunul se întărâtă.
[29] Toamna leneşul nu lucrează, iar când vine să culeagă rodul la seceriş, nimic nu află.
[30] O apă adâncă este sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie s-o scoată.
[31] Mulţi oameni se laudă cu mărinimia, dar un prieten adevărat cine-l află?
[32] Omul drept umblă pe calea lui fără prihană; fericiţi sunt copiii care vin după el!
[33] Un rege care stă pe scaunul de judecată deosebeşte cu ochii lui orice faptă rea.