[1] Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu ştii că nu este nici o ştiinţă pe buzele lui.
[2] Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui; iar nebunia celor neînţelepţi este înşelăciune.
[3] Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este bună înţelegere.
[4] Inima cunoaşte amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărţi bucuriile ei.
[5] Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepţi va înflori.
[6] Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii.
[7] Chiar când râdem, inima se întristează; bucuria se sfârşeşte prin plângere.
[8] Nelegiuitul se va sătura de căile sale şi omul bun de roadele sale.
[9] Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi.
[10] Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost.
[11] Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte.
[12] Cei nepricepuţi au parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
[13] Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la porţile celor drepţi.
[14] Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.
[15] Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.
[16] Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de adevăr.
[17] Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.
[18] Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana color nebuni este nebunia.
[19] Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
[20] Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
[21] Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
[22] Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi este pieirea prinţului.
[23] Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.
[24] O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase.
[25] Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte.
[26] Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găseşte scăpare în neprihănirea lui.
[27] Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.
[28] Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor.
[29] Bunăvoinţa regelui este pentru sluga înţeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face ruşine.
[30] Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia.
[31] Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, ţar gura celor nebuni revarsă prostie.
[32] Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni şi asupra celor răi.