[1] O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele.
[2] Nelegiuitul primeşte daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată cărările dreptăţii.
[3] Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.
[4] Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru maica lui.
[5] Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândeşti pe cei nevinovaţi din pricină că umblă drept.
[6] Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput.
[7] Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.
[8] Cel ce se rine deoparte caută să-şi mulţumească pornirea pătimaşă; împotriva oricărui sfat înţelept se porneşte.
[9] Celui nebun nu-i place înţelepciunea, ci darea pe faţă a gândurilor lui.
[10] Când vine cel nelegiuit, vine şi defăimarea şi o dată cu ruşinea şi batjocura.
[11] Vorbele (ieşite) din gura omului sunt ape fără fund; izvorul înţelepciunii este un şuvoi care dă peste maluri.
[12] Nu este bine să cauţi la faţa celui fără de lege şi să nu faci dreptate celui drept la judecată.
[13] Buzele celui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la ocări!
[14] Gura celui nebun este prăbuşirea lui şi buzele lui sunt un laţ pentru sufletul lui.
[15] Vorbele defăimătorului sunt ca nişte mâncări alese; ele coboară în cămările pântecelui.
[16] Omul lăsător pentru lucrul lui e frate cu cel care dărâmă.
[17] Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el îşi află scăparea şi este la adăpost.
[18] Averea celui bogat este o cetate tare pentru el, iar în închipuirea lui ca un zid înalt.
[19] Înaintea prăbuşirii vine trufia inimii, iar înaintea măririi merge umilinţa.
[20] Cel ce răspunde la vorbă înainte de a fi ascultat-o este nebun şi încurcat la minte.
[21] Curajul omului îl întăreşte în vreme de suferinţă, iar pe un om lipsit de bărbăţie, cine-l va ridica?
[22] O inimă pricepută dobândeşte ştiinţă şi urechea celor înţelepţi umblă după iscusinţă.
[23] Darul adus de un om îi lărgeşte (calea lui) şi-l poartă înaintea celor mari.
[24] Pârâtul pare că are dreptate în pricina sa, iar când vine pârâşul, atunci se ia la cercetare.
[25] Sorţul face să înceteze sfada şi hotărăşte între cei puternici.
[26] Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată.
[27] Din rodul gurii omului se satură pântecele lui; din ceea ce dă buzele lui se îndestulează.
[28] În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă din rodul ei.
[29] Cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de mare preţ şi dobândeşte dar de la Dumnezeu.
[30] Săracul vorbeşte rugător, iar cel bogat răspunde cu îndrăzneală.
[31] Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate.
[32] Mai de preţ este săracul care umblă întru neprihănirea lui, decât un bogat cu buze viclene şi nebun.
[33] Neştiinţa sufletului nu este bună iar cel ce umblă repede dă greş.
[34] Nebunia omului dărâmă calea lui şi inima lui se mânie împotriva Domnului.
[35] Bogăţia strânge prieteni fără de număr, iar săracul se desparte chiar de prietenul său.