[1] Un neam... O, cum ridică ochii lui sus şi cit se înalţă de sus genele lui!
[2] Un neam ai cărui dinţi sunt ca săbiile şi ai căror colţi sunt cuţite, ca să mănânce pe cei sărmani de pe pământ şi pe cei săraci dintre oameni.
[3] " Lipitoarea are două fiice care zic: ""Dă-mi, dă-mi!"" Trei lucruri nu se pot sătura, ba şi al patrulea care nu zice niciodată: ""Destul!"" şi anume:
[4] "" Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: ""Destul!""
[5] " Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşluiesc lingă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce.
[6] Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:
[7] Calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării şi calea omului la o fecioară.
[8] " Aşa este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: ""N-am făcut nimic rău""
[9] " Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde:
[10] Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine,
[11] Pentru o femeie dispreţuită când ea se mărită şi pentru o slugă care moşteneşte pe stăpâna sa.
[12] Patru sunt animalele cele mai mici de pe pământ şi care sunt cele mai înţelepte:
[13] Furnicile, neam fără putere, care îşi agonisesc vara hrana lor;
[14] Dihorii, neam slab, care-şi clădesc în stânci locaşul lor;
[15] Lăcustele care nu au rege şi totuşi ies toate în stoluri;
[16] Şopârla care se poate prinde cu mâna şi care pătrunde în palatele regilor.
[17] Trei fiinţe au înfăţişare frumoasă, ba patru, care au un mers măreţ:
[18] Leul, viteazul printre dobitoace, care nu dă înapoi în faţa nimănui;
[19] Cocoşul cel ager, ţapul şi regele căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.
[20] De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură.
[21] Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.
[22] Cuvintele lui Lemuel, regele din Massa, cu care mama sa îl învăţa:
[23] Fiul meu, rodul pântecelui meu, feciorul făgăduinţelor mele, cu ce pot eu să te îndemn?
[24] Nu da puterea ta femeilor şi căile taie celor care pierd pe regi.
[25] Nu se cuvine regilor, o, Lemuel, nu se cuvine regilor să bea vin şi conducătorii băuturi îmbătătoare,
[26] Ca nu cumva bând să uite legea şi să judece strâmb pe toţi sărmanii.
[27] Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet,
[28] Ca să bea şi să uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui.