[1] În prima zi a săptămânii, femeile au venit dis de dimineaţă la mormânt, aducând miresmele pregătite.
[2] Dar au găsit piatra de la mormânt dată la o parte
[3] şi au intrat, însă nu au găsit trupul Domnului Iisus.
[4] Pe când erau încă nedumerite din această cauză, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare s-au oprit lângă ele.
[5] Şi pentru că ele s-au înfricoşat şi şi-au plecat capul, ei le-au spus: „De ce îl căutaţi pe Cel Viu între cei morţi?
[6] Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era în Galileea:
[7] Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit şi a treia zi să învie!”
[8] Atunci şi-au amintit cuvintele lui.
[9] S-au întors de la mormânt şi au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
[10] Cele care au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte care erau cu ele.
[11] Dar cuvintele lor li s-au părut fără noimă ucenicilor şi nu le-au crezut.
[12] Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt, iar când s-a aplecat a văzut doar giulgiurile pe jos şi s-a întors uimit de cele întâmplate.
[13] Şi iată, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau într-un sat numit Emaus, care era la şaizeci de stadii depărtare de Ierusalim.
[14] Şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
[15] Pe când vorbeau şi discutau, însuşi Iisus s-a apropiat şi a început să meargă împreună cu ei,
[16] dar ochii lor erau împiedicaţi să nu-l recunoască.
[17] Iar El le-a spus: „Ce înseamnă lucrurile pe care le discutaţi pe drum?” Ei s-au oprit trişti.
[18] Unul dintre ei, numit Cleopa, i-a răspuns: „Oare Tu eşti singurul străin în Ierusalim, care nu a aflat ce s-a întâmplat acolo zilele trecute?”
[19] El le-a zis: „Ce anume?” Şi i-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iisus Nazarineanul, profet puternic în faptă şi cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor;
[20] cum l-au condamnat la moarte marii preoţi şi mai-marii noştri şi l-au răstignit.
[21] Noi speram că El este cel care trebuia să-l izbăvească pe Israel. Totuşi, iată, este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
[22] Şi ne-au mai tulburat şi nişte femei dintre noi, care au fost dis de dimineaţă la mormânt
[23] şi, pentru că nu i-au găsit trupul, au venit şi ne-au spus că au avut o vedenie cu nişte îngeri care le-au spus că este viu.
[24] Apoi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu l-au văzut.”
[25] Dar El le-a zis: „O, nepricepuţi şi greoi la inimă în a crede toate cele spuse de profeţi!
[26] Nu trebuia oare să pătimească Hristos ca să intre în slava lui?”
[27] Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii, le-a explicat toate Scripturile care vorbeau despre El.
[28] Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că merge mai departe.
[29] Dar ei au stăruit pe lângă El, spunând: „Rămâi cu noi, căci se face seară şi ziua e pe sfârşite.” Şi a intrat să rămână cu ei.
[30] Iar pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o.
[31] Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut. Dar El a dispărut din faţa lor.
[32] Şi şi-au spus între ei: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”
[33] Şi, ridicându-se chiar atunci, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe însoţitorii lor.
[34] Ziceau: „Domnul a înviat cu adevărat şi i s-a arătat lui Simon.”
[35] Iar ei au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum l-au recunoscut la frângerea pâinii.
[36] Pe când vorbeau ei despre acestea, Iisus a venit în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!”
[37] Dar ei, înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh.
[38] Iar El le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce aveţi îndoieli în inimă?
[39] Priviţi-mi mâinile şi picioarele şi încredinţaţi-vă că sunt chiar Eu. Atingeţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu.”
[40] Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele.
[41] Dar pentru că de bucurie, ei tot nu credeau şi se minunau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?”
[42] Ei i-au dat o bucată de peşte fript.
[43] Iisus a luat-o şi a mâncat-o în faţa lor.
[44] Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus încă pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.”
[45] Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile.
[46] Şi le-a spus: „Aşa stă scris: Hristos trebuie să sufere şi să învie din morţi a treia zi
[47] şi să se vestească tuturor popoarelor, în numele lui, pocăinţa pentru iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
[48] Iar voi sunteţi martorii acestor lucruri.
[49] Eu vă trimit ceea ce a făgăduit Tatăl meu. Voi să staţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
[50] Apoi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat.
[51] Iar pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.
[52] Ei, după ce i s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.
[53] Şi stăteau tot timpul în Templu, binecuvântându-l pe Dumnezeu.