[1] Iisus era într-un loc şi se ruga. Când a sfârşit, unul dintre ucenicii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii săi.”
[2] El le-a spus: „Când vă rugaţi, spuneţi: Tată, sfinţească-se Numele tău, să vină Împărăţia ta,
[3] pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi
[4] şi ne iartă nouă greşelile noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne e dator şi nu ne duce pe noi în ispită.”
[5] Şi le-a spus: „Care dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi îi spune: Prietene, împrumută-mi trei pâini,
[6] fiindcă a venit la mine un prieten de-al meu de pe drum şi n-am ce să-i dau.
[7] Iar cel dinăuntru îi răspunde: Nu mă deranja! Iată, uşa e încuiată iar copiii sunt cu mine în pat. Nu pot să mă ridic să-ţi dau.
[8] Vă spun că, dacă nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, măcar pentru stăruinţa lui se va scula să-i dea ce-i trebuie.
[9] Şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!
[10] Fiindcă oricine cere primeşte, cine caută găseşte şi celui care bate i se va deschide.
[11] Şi care tată dintre voi, căruia fiul său îi cere un peşte, îi dă în loc de peşte un şarpe?
[12] Sau dacă îi cere un ou, îi dă un scorpion?
[13] Astfel, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să faceţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl din cer îl va da pe Duhul Sfânt celor care îl cer.”
[14] Iisus a alungat un demon de muţenie şi, după ce a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile se mirau.
[15] Unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, alungă demonii.”
[16] Alţii, ispitindu-l, cereau de la El un semn din cer.
[17] Dar El, cunoscându-le gândurile, le-a spus: „Orice împărăţie care se dezbină dinăuntru se distruge şi casă peste casă cade.
[18] Iar dacă Satan este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Voi spuneţi: Cu Beelzebul îi scoate pe demoni.
[19] Dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, chiar ei vor fi judecătorii voştri.
[20] Însă dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot demonii, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.
[21] Când un om puternic şi înarmat îşi păzeşte casa, avuţiile sale sunt în siguranţă.
[22] Dar când vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada.
[23] Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte.
[24] Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Şi pentru că nu găseşte, spune: Mă voi întoarce în casa din care am ieşit.
[25] Când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
[26] Atunci merge şi aduce alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră să locuiască acolo, iar starea acelui om ajunge mai rea decât la început.”
[27] Pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime i-a zis, ridicând glasul: „Fericit pântecele care te-a purtat şi sânul la care ai supt.”
[28] Dar El a spus: „Dar şi mai fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc.”
[29] Când s-au adunat mulţimile, Iisus a început să spună: „Generaţia aceasta este o generaţie rea. Ea cere un semn, dar nu i se va da nici un semn în afară de semnul lui Iona.
[30] Aşa cum Iona a fost semn pentru niniviteni, la fel va fi şi Fiul Omului semn pentru această generaţie.
[31] Regina de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva oamenilor acestei generaţii şi îi va condamna pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată, cineva ai mare decât Solomon este aici.
[32] Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată împotriva acestei generaţii şi o vor condamna, fiindcă ei s-au pocăit şi s-au întors la Dumnezeu, la vestirea lui Iona, şi iată, cineva mai mare decât Iona este aici.
[33] Nimeni, după ce aprinde o făclia, nu o pune într-un loc ascuns, ci în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina.
[34] Cel care luminează trupul este ochiul tău. Când ochiul tău este limpede tot trupul tău este luminat, dar când este rău, şi trupul este întunecat.
[35] Vezi aşadar, ca lumina din tine să nu fie întuneric.
[36] Astfel, dacă tot trupul tău este luminat, fără nici o parte întunecată, va fi luminat în întregime, ca atunci când făclia te luminează cu strălucirea ei.”
[37] Pe când vorbea, un fariseu l-a chemat să ia masa cu el. Iisus a intrat şi s-a aşezat la masă.
[38] Văzându-l, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte să mănânce.
[39] Dar Domnul a zis: „Voi, fariseilor, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi răutate.
[40] Nebunilor! Oare cel care a făcut partea din afară nu a făcut-o şi pe cea de dinăuntru?
[41] Ci faceţi milostenie din cele dinăuntru şi iată, toate vă vor fi curate.
[42] Dar, vai vouă, fariseilor, fiindcă daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate ierburile şi lăsaţi la o parte judecata şi iubirea lui Dumnezeu! Dar pe acestea trebuia să le faceţi, fără să le lăsaţi deoparte pe celelalte.
[43] Vai vouă, fariseilor, că iubiţi locurile din faţă în sinagogi şi vă place să fiţi salutaţi în pieţe!
[44] Vai vouă, că sunteţi ca mormintele care nu se văd, iar oamenii se plimbă peste ele şi nu ştiu.”
[45] Unul dintre învăţătorii Legii i-a răspuns: „Învăţătorule, spunând acestea, ne mustri şi pe noi.”
[46] Dar El a spus: „Vai vouă, învăţători ai Legii, fiindcă îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici cu un deget nu le atingeţi.
[47] Vai vouă, că ridicaţi morminte profeţilor pe care părinţii voştri i-au ucis.
[48] Aşadar, sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis pe profeţi, iar voi le zidiţi morminte.
[49] Tocmai de aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeţi şi apostoli şi îi vor ucide şi îi vor prigoni pe unii dintre ei,
[50] pentru ca sângele tuturor profeţilor, care s-a vărsat de la crearea lumii să se ceară de la acest neam,
[51] de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar. Da, vă spun, de la neamul acesta va fi cerut.
[52] Vai vouă, învăţători ai Legii fiindcă aţi luat cheia cunoaşterii. Nici voi n-aţi intrat şi nici pe cei care voiau să intre nu i-aţi lăsat.”
[53] După ce a ieşit El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să se înverşuneze împotriva lui şi să-l stârnească să vorbească despre multe,
[54] întinzându-i curse ca să să-l prindă cu vreunul dintre cuvintele sale.